Dictionar

apertură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.
 

belinograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bélinographe)

1. aparat pentru transmiterea de imagini fotografice la distanță prin telegrafie.
 

calibraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. calibrage)

1. acțiunea de a calibra, de a da dimensiunile dorite unui obiect, de adaptare la calibrul unui cilindru, de sortare după calibru; rezultat al acestei acțiuni; calibrare.
2. operație constând în a da copiilor fotografice dimensiunile dorite.
 

cefalostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalostat)

1. aparat de fixare a capului în cursul unei înregistrări fotografice sau radiografice a mișcărilor mandibulare.
 

colorgraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colorgraphe)

1. (poligr.) aparat electronic de corectat și dozat extrasele de culori obținute pe negative fotografice.
 

contrast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraste)

1. deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc.
2. diferență între densitățile extreme ale unei imagini fotografice.
3. efect artistic obținut de un scriitor, pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, culorilor.
4. gen de poezie lirică medievală în care era folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc.