Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)
1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotogrammétrie)
1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafeţelor terestre în vederea întocmirii hărţilor topografice prin fotograme aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéropolygonation)
1. triangulaţie fotogrammetrică spaţială care foloseşte fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroprojecteur)
1. aparat de restituţie fotogrammetrică pentru proiectarea spaţială a mai multor fotograme aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Aerotaxis)
1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotopographie)
1. tehnică a măsurătorilor terestre cu aerofotograme.