Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)
1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amer. angulation)
1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelle)
1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coaptation)
1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiaşi individ formate independent unul de altul, unul în cavitate şi celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contention, lat. contentio)
1. dezbatere
3. tensiune puternică a muşchilor, a nervilor sau a spiritului.
4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
5. procedeu de stăpânire forţată a bolnavilor psihici agitaţi; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenţii chirurgicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépitation)
1. trosnitură produsă de ciocnirea extremităţile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.