Dictionar

fracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraction, lat. fractio)

1. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg.
2. raport între două expresii matematice.
 

difracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffraction)

1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora.
2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol.
 

efracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effraction, lat. effractio)

1. spargere cu intenția de a fura.
 

gelifracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélifraction)

1. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetat alternantă a înghețului și a dezghețului; gelivație.
 

infrarefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.
 

refracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réfraction, lat. refractio)

1. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite.
2. ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine.
 

subrefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.
 

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
 

ametropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amétropie)

1. viciu de refracție a ochiului.
 

amplifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. amplificare, fr. amplifier)

1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.
2. (mat.) a forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr.
3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).
 

anizometropie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisométropie)

1. (med.) inegalitate în puterea de refracție a celor doi ochi ai aceluiași individ; ametropie asimetrică.
 

birefringență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biréfringence)

1. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție.
 

cambriola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cambrioler)

1. a face o spargere, a fura prin efracție.