Rezultate principale (Fracţie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fraction, lat. fractio)
1. număr care exprimă una sau mai multe părţi dintr-un întreg.
2. raport între două expresii matematice.
Rezultate secundare (Fracţie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffraction)
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora.
2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effraction, lat. effractio)
1. spargere cu intenţia de a fura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gélifraction)
1. dezagregare a rocilor sub acţiunea repetat alternantă a îngheţului şi a dezgheţului; gelivaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infraréfraction)
1. refracţie a undelor radioelectrice în troposferă, mai puţin pronunţată decât refracţia în atmosfera standard.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réfraction, lat. refractio)
1. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite.
2. ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. infraréfraction)
1. refracţie a undelor radioelectrice în troposferă, mai puţin pronunţată decât refracţia în atmosfera standard.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amétrope)
1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amétropie)
1. viciu de refracţie a ochiului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. amplificare, fr. amplifier)
1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.
2. (mat.) a forma o fracţie de aceeaşi valoare cu fracţia dată prin înmulţirea numărătorului şi a numitorului cu acelaşi număr.
3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisométropie)
1. (med.) inegalitate în puterea de refracție a celor doi ochi ai aceluiași individ; ametropie asimetrică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biréfringence)
1. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cambrioler)
1. a face o spargere, a fura prin efracţie.