Dictionar

fragment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fragment, lat. fragmentum)

1. parte (dintr-un tot).
2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere.
 
 
 

fragmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fragmenter)

1. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta.
 

fragmentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fragmentaire)

1. format din fragmente; incomplet.
 
 

fragmentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fragmentar + -ism)

1. caracter fragmentar.
 

fragmentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. fragmenta)

1. împărțit în bucăți; îmbucătățit.
 
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.
 

aleurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleurite)

1. rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale, de roci.
2. fragment dintr-un astfel de sediment.
 

alineat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.
 
 

angiectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiectomie)

1. excizie a unui fragment dintr-un vas sangvin sau limfatic.