OK
X
fragment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fragment, lat. fragmentum)
1.
parte
(dintr-un
tot).
2.
moment
dintr-o
operă
literară,
muzicală,
dintr-o
scriere.
fragment
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fragmentum
2.
FR
fragment
3.
EN
fragment
4.
DE
Fragment;
Bruchstück
5.
RU
фрarмент;
обломок;
кусок
6.
HU
töredék
fragment de volvă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fragmenta
volvae;
reliquiae
volvae
2.
FR
fragment
de
la
volve
3.
EN
fragment
of
the
volva
4.
DE
Volvareste
5.
RU
остaтки
вольвы;
хлопья
6.
HU
bocskortöredék
fragmenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. fragmenter)
1.
a
împărți
în
fragmente;
a
fracționa,
a
segmenta.
fragmentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fragmentaire)
1.
format
din
fragmente;
incomplet.
fragmentare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fragmenta)
1.
acțiunea
de
a
fragmenta
și
rezultatul
ei;
faptul
de
a
fi
redus
la
o
stare
de
fragmente;
fragmentație.
2.
(informatică)
stocarea
unui
fișier
în
mai
multe
zone
separate
de
memorie
împrăștiate
pe
un
hard
disk.
3.
(antonim)
defragmentare.
fragmentarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fragmentar + -ism)
1.
caracter
fragmentar.
fragmentat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. fragmenta)
1.
împărțit
în
bucăți;
îmbucătățit.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
achinetospor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. akinétospore)
1.
celulă
asexuată
imobilă
și
de
rezistență,
formată
prin
fragmentare,
la
cloroficee
și
cianoficee.
aleurit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aleurite)
1.
rocă
sedimentară
detritică,
formată
din
granule
foarte
mici
de
minerale,
de
roci.
2.
fragment
dintr-un
astfel
de
sediment.
alineat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)
1.
rând
mai
retras
într-un
text,
care
marchează
trecerea
la
o
altă
idee;
fragment
de
text
între
două
asemenea
rânduri.
2.
pasaj
dintr-un
articol
de
lege;
paragraf.
ambroșaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embrochage)
1.
procedeu
de
imobilizare
în
caz
de
fracturi
prin
introducerea
unei
tije
metalice
în
cavitatea
medulară
a
fragmentelor
fracturate.
angiectomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angiectomie)
1.
excizie
a
unui
fragment
dintr-un
vas
sangvin
sau
limfatic.