Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fragmenter)
1. a împărţi în fragmente; a fracţiona, a segmenta.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. défragmenter)
1. a elimina sau a reduce fragmentarea.
2. (antonim) a fragmenta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fragmentaire)
1. format din fragmente; incomplet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fragmenta)
1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; faptul de a fi redus la o stare de fragmente; fragmentație.
2. (informatică) stocarea unui fișier în mai multe zone separate de memorie împrăștiate pe un hard disk.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fragmentar + -ism)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. fragmenta)
1. împărțit în bucăți; îmbucătățit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fragmentation)
1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; acțiunea de împărțire sau divizare în fragmente; fragmentare.
2. proces prin care un obiect este împărțit într-un număr mare de bucăți mici.
4. (antonime) asamblare, defragmentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caryoclasie)
1. proces de fragmentare a nucleului celular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytoclasie)
1. proces de fragmentare sau de distrugere a celulelor vii.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. klasis „ruptură, sfărâmare”)
1. „fragmentare, împărțire, zdrobire”.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. décrépitation)
1. degradarea proprietăților mecanice, chiar fragmentarea rocilor, prin căldură; calcinarea unei substanţe minerale, în special a sării, până când nu mai scânteiază; decrepitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (diseca)
2. (geol.) acţiunea de fragmentare a unei suprafeţe plane prin ravinare sau printr-o reţea densă de văi.