OK
X
fragmentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fragmentaire)
1.
format
din
fragmente;
incomplet.
fragmentare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fragmenta)
1.
acțiunea
de
a
fragmenta
și
rezultatul
ei;
faptul
de
a
fi
redus
la
o
stare
de
fragmente;
fragmentație.
2.
(informatică)
stocarea
unui
fișier
în
mai
multe
zone
separate
de
memorie
împrăștiate
pe
un
hard
disk.
3.
(antonim)
defragmentare.
fragmentarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fragmentar + -ism)
1.
caracter
fragmentar.
achinetospor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. akinétospore)
1.
celulă
asexuată
imobilă
și
de
rezistență,
formată
prin
fragmentare,
la
cloroficee
și
cianoficee.
carioclazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caryoclasie)
1.
proces
de
fragmentare
a
nucleului
celular.
citoclazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cytoclasie)
1.
proces
de
fragmentare
sau
de
distrugere
a
celulelor
vii.
-CLAZIE, -CLASIE
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. klasis „ruptură, sfărâmare”)
1.
„fragmentare,
împărțire,
zdrobire”.
decrepitație
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. décrépitation)
1.
degradarea
proprietăților
mecanice,
chiar
fragmentarea
rocilor,
prin
căldură;
calcinarea
unei
substanțe
minerale,
în
special
a
sării,
până
când
nu
mai
scânteiază;
decrepitare.
disecare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (diseca)
1.
acțiunea
de
a
diseca.
2.
(geol.)
acțiunea
de
fragmentare
a
unei
suprafețe
plane
prin
ravinare
sau
printr-o
rețea
densă
de
văi.
3.
(fig.)
analiză
minuțioasă.