Rezultate principale (Franceză):
Franceză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. français, it. francese)
1. limba vorbită de francezi; (înv.) franțuzească.
2. limba romanică vorbită în Franța, Canada, Belgia, Elveția și unele țări africane.
3. locuitoare din Franța; franțuzoaică.
Rezultate secundare (Franceză):
Abbevilian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Aligote
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aligoté)
1. varietate de struguri din viţa franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde.
2. vin din acest soi de struguri.
Baset
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basset)
1. câine de vânătoare cu corpul alungit şi labele scurte, cu pete roşietice sau negre.
2. rasă franceză de găini cu picioare foarte scurte.
Consul
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)
1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.
Cuirasier
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuirassier)
1. soldat din cavaleria grea franceză, cu cască şi platoşă.
Fourierism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fouriérisme)
1. doctrină socialist-utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care preconiza crearea societăţii prin propagarea paşnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producţiei sociale; falansterianism.