alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.

basic-french

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic-french)

1. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular și o gramatică reduse.

carmaniolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carmagnole)

1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.
2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluției franceze.

circumflex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.

conetabil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connétable)

1. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu.
2. comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală.