Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. franchezza)
1. faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc; sinceritate.
2. calitatea celui care este loial în vorbire și acțiune; lealitate, loialitate.
3. (var.) francheță.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. francamente)
1. într-o manieră sinceră, francă, loială, fără a ascunde nimic; cu franchețe.
2. se folosește pentru a introduce o propoziție cu valoare ușor adversativă sau clarificatoare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lealtà)
1. sinceritate, cinste, francheţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sincérité, lat. sinceritas)
1. însuşirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, francheţe.
2. calitatea unei persoane sincere, care exprimă sentimente autentice, care nu-și ascunde gândurile.
3. (loc. adv.) cu ~ = în mod sincer; din toată inima; sinceramente.