Dictionar

franciscă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. francisque)

1. toporișcă de război la franci și la alte popoare germanice.
 

franciscan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franciscain)

1. s. m. f. călugăr(iță) aparținând unui ordin catolic fondat de Francesco d’Assisi în 1209.
2. adj. care aparține acestui ordin.
 

franciscanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. francescanesimo)

1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).
 

francist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. franciste)

1. specialist în limba și literatura franceză.
 

francitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. francité)

1. ansamblul caracterelor proprii culturii franceze.
 

franciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. francium)

1. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline.
 

baconian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. baconien)

1. I. referitor la viața și opera savantului și filosofului englez Francis Bacon (1561- 1626).
2. care aderă la filosofia filozofului englez Francis Bacon.
3. care este specific baconismului, care se referă la baconism.
4. II. adept al baconismului sau al filozofiei lui Francis Bacon.
 

baconism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baconisme)

1. filozofia lui Francis Bacon, care, combătând scolastica și metoda deductivă, a pus bazele metodei inductive moderne.
 

capucin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. capucin, it. cappuccino „purtând glugă”)

1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane.
2. maimuță din America, cu barbă lungă (care amintește de cea a capucinilor).
 

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor.
 

framee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. framée)

1. lance de luptă la franci.
 

franc 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franc, franque)

1. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.