Dictionar

FRAZEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. phrasis, -eos „vorbire, exprimare”)

1. „exprimare, vorbire, limbaj”.
 

FRAZEO-, -frază, -frazie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. phraséo-, -phrase, - phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)

1. „exprimare, vorbire, limbaj”.
 

frazeolog, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phraséologue)

1. cel care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut.
 

frazeologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phraséologique)

1. care ține de frazeologie, privitor la frazeologie.
2. (lingv.) unitate ~ă = combinație stabilă de două sau mai multe cuvinte, având sens unitar și referent unic; frazem, frazeologism.
 

frazeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phraséologie)

1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.
3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.
 

frazeologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. frazeologhizm)

1. unitate frazeologică, îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi.
 

afrazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphrasie)

1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.
 

amploare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ampleur)

1. caracterul a ceea ce este amplu, larg; calitate de a fi amplu; mărime, întindere.
2. (fig.) desfășurare largă a unor gesturi sau fraze.
 

anagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază.
2. cuvântul obținut.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles.
 

angofrazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angophrasie)

1. (med.) defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate sau alungite în fraze; embolofrazie.
 

aposiopeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticență; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să se spună.
 

batologie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. battologie)

1. (literatură) repetiție de cuvinte sau de fraze, inutilă și plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.