Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. phrasis, -eos „vorbire, exprimare”)
1. „exprimare, vorbire, limbaj”.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phraséo-, -phrase, - phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)
1. „exprimare, vorbire, limbaj”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologue)
1. cel care se exprimă în fraze meşteşugite, dar lipsite de conţinut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phraséologique)
1. care ține de frazeologie, privitor la frazeologie.
2. (lingv.) unitate ~ă = combinație stabilă de două sau mai multe cuvinte, având sens unitar și referent unic; frazem, frazeologism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologie)
1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.
3. disciplină care studiază unităţile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. frazeologhizm)
1. unitate frazeologică, îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)
1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ampleur)
1. caracterul a ceea ce este amplu, larg; calitate de a fi amplu; mărime, întindere.
2. (fig.) desfășurare largă a unor gesturi sau fraze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angophrasie)
1. (med.) defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate sau alungite în fraze; embolofrazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. battologie)
1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.