brahilogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachylogie)

1. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență.

conectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connectivus)

1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei.
4. nerv care reunește mai mulți ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor.
6. (mat.) operator (5).
7. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional.

corelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corrélation, lat. correlatio)

1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență.
2. relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori.

corespondent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correspondant)

1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află.
2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală.
3. cel care poartă corespondență cu cineva.
4. adj. care corespunde, corespunzător.
5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor.
6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție.

epanaforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épanaphore)

1. figură de stil, în care același cuvânt, expresie sau combinație de cuvinte se repetă la începutul frazei sau propoziției următoare; anaforă.

frastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phrastique)

1. (lingv.) referitor la frază sau la fraze; care este de natura frazei.