Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachylogie)
1. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connectivus)
1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziţie, conjuncţie) care realizează o relaţie în cadrul propoziţiei sau frazei.
4. nerv care reuneşte mai mulţi ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care uneşte cele două teci ale anterelor.
7. s. f. (inform.) operator în calculul propoziţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)
1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.
2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)
1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.
2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.
3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.
4. adj. care corespunde, corespunzător.
5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.
6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épanaphore)
1. figură de stil, în care același cuvânt, expresie sau combinație de cuvinte se repetă la începutul frazei sau propoziției următoare; anaforă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phrastique)
1. (lingv.) referitor la frază sau la fraze; care este de natura frazei.