Dictionar

Rezultate principale (Frază.):

Fraza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. phraser)

1. a scoate în evidenţă ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăţi.

2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat.


Frază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phrase)

1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziţii în raport de coordonare sau subordonare.

2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadenţe.


Rezultate secundare (Frază.):

-FRAZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phrasis „vorbire, fel de a vorbi”)

1. „vorbire, exprimare, explicare”.


Antifrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)

1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.


Epifrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphrase)

1. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părţi în care se dezvoltă o idee accesorie.


Holofrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holophrase)

1. (în unele limbi) frază exprimată printr-un singur cuvânt.


Metafrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphrase)

1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmăreşte interpretarea fidelă a conţinutului.

2. anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.


Parafraza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. paraphraser)

1. a exprima prin parafrază.

2. a amplifica (o vorbire, o scriere etc.).


Aluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.

2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face se înţeleagă altceva.


Amfibolie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)

1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.


Amfibologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcţie defectuoasă care face ca o frază aibă un sens dublu, echivoc.


Anacolut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)

1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.


Anagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.

2. cuvântul obţinut.

3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.


Antifrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)

1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.