Rezultate principale (Frază.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. phraser)
1. a scoate în evidenţă ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăţi.
2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phrase)
1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziţii în raport de coordonare sau subordonare.
2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadenţe.
Rezultate secundare (Frază.):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phrasis „vorbire, fel de a vorbi”)
1. „vorbire, exprimare, explicare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)
1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphrase)
1. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părţi în care se dezvoltă o idee accesorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holophrase)
1. (în unele limbi) frază exprimată printr-un singur cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphrase)
1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmăreşte interpretarea fidelă a conţinutului.
2. anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. paraphraser)
1. a exprima prin parafrază.
2. a amplifica (o vorbire, o scriere etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)
1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face să se înţeleagă altceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)
1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)
1. construcţie defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)
1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)
1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.