Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifriction)
1. aliaj pe bază de antimoniu, folosit la cuzineţi pentru a reduce frecarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1. năzuinţă, dorinţă puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrition)
1. îndepărtare a particulelor de pe suprafaţa granulelor minerale prin frecare umedă.
2. uzură a pietrelor unei îmbrăcăminţi rutiere prin frecarea între ele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autofreinage)
1. împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafeţele care vin în contact; (rar) autofrânat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constrictif, lat. constrictivus)
1. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2).