Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. frequens, fr. fréquent)
1. care se întâmplă des, la intervale scurte; obişnuit, curent.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT frequentia
6. HU sűrűség, helyi állandóság
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. frequentare, fr. fréquenter)
1. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole).
2. a vizita deseori pe cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. frequentia, fr. fréquence)
1. repetare deasă şi regulată a unei mişcări, acţiuni etc.
2. participare a studenţilor, a elevilor la cursuri.
3. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp.
4. mărime egală cu numărul de vibraţii pe secundă ale unei mişcări vibratorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fréquentable)
1. care poate fi frecventat.
2. (despre o persoană) cu care se poate avea o legătură.
3. (despre un loc) unde se poate merge.
4. (antonime) infrecventabil, nefrecventabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acţiuni.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (vb. abona)
1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinobacillose)
1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agriotype, lat. agriotypus)
1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.
2. tipul cel mai frecvent dintr-o populaţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. allégorisme)
1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.