Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. [mal] famé, lat. famatus)
1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputaţie proastă, este frecventat de răufăcători.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fréquentable)
1. care poate fi frecventat.
2. (despre o persoană) cu care se poate avea o legătură.
3. (despre un loc) unde se poate merge.
4. (antonime) infrecventabil, nefrecventabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infréquentable)
1. care nu poate fi frecventat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. itératif, lat. iterativus)
1. făcut, repetat de mai multe ori.
2. (despre verbe) care exprimă o acţiune repetată; frecventativ.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mixte, lat. mixtus)
1. adj. compus din elemente eterogene; amestecat.
2. școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții.
3. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute.
4. produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. palestre, lat. palaestra, gr. palaistra)
1. (în Grecia şi Roma antică) loc special amenajat pentru exerciţii fizice2. şcoală ateniană de educaţie fizică, frecventată de absolvenţii şcolii de gramatică şi a celei de kitară.