Dictionar

eroziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érosion, lat. erosio)

1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.
2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.
3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.
5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.
 

garnisi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. garnir)

1. tr. a împodobi, a orna.
2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării.
3. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi.
 

autofrânat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autofrâna)

1. (despre mecanisme) care se frânează singur din cauza frecării suprafețelor de contact.
 

lubrificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lubrification)

1. acțiunea de a lubrifia și rezultatul ei; lubrifiere.
2. tehnică care vizează reducerea frecării prin interpunerea unui lichid uleios adecvat între piesele în mișcare pentru a evita supraîncălzirea și griparea; ungere.
 

tribologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tribologie, engl. tribology)

1. știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact în mișcare relativă; știința frecării.
 

triboluminescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. triboluminescent)

1. care prezintă triboluminescență.
2. se spune despre un corp care devine luminiscent datorită frecării, în urma unui șoc sau spargerii cristalelor (de ex. chinina).