Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fraiser)
1. a prelucra un material cu ajutorul frezei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + freză)
1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. fraise)
1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax.
3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fraise)
1. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI.
Parte de vorbire: s.
Origine: (friza)
1. pieptănătură bărbătească; frizură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (freza)
1. acțiunea de a freza și rezultatul ei; prelucrare prin așchiere a unui metal cu freza; frezare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (moto1- + freză)
1. freză1 (2) agricolă cu motor, pentru lucrarea solului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + freză)
1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (freza)
1. acțiunea de a freza și rezultatul ei; prelucrare prin așchiere a unui metal cu freza; frezare.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. fraise)
1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax.
3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Fräsmaschine)
1. mașină la care se adaptează freza și de care aceasta e pusă în mișcare; freză.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. fraiseur)
1. muncitor specializat în operații de frezare; muncitor care lucrează la freză.
2. ~-rabotor (s.m.) = muncitor cu dublă calificare, de frezor și de rabotor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frisure)