kieselgur
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (germ. Kieselgur)
Etimologie: (germ. Kieselgur)
1. (geologie) rocă sedimentară silicioasă, poroasă și friabilă, formată prin acumularea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit.
2. (var.) chiselgur, kiselgur.