Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Friseur)
1. persoană care tunde părul sau bărbiereşte; bărbier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (frizer + -ie)
1. atelier pentru tuns, ras sau coafat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (frizer + -iţă)
1. femeie instruită să taie, să coafeze și să întrețină părul (inclusiv barba); femeie frizer.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. barbiere)
1. persoană care se ocupă de bărbierit, tuns sau scurtat, spălat și aranjat părul (în special pentru clienții bărbați); frizer.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (frizer + -iţă)
1. femeie instruită să taie, să coafeze și să întrețină părul (inclusiv barba); femeie frizer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métope, lat. metopa)
1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triglyphe)
1. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele.