Parte de vorbire: I. tr., refl.; II. refl.
Origine: (fr. embusquer)
1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. desant)
1. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri şi lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partisan, rus. partizan)
1. s. m. f. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună.
2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic.
3. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reface)
2. operaţie prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor şi pentru completarea efectivelor şi a armamentului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rocade, germ. Rockade)
1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea.
2. fel anumit de schimb de locuință.
3. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate.
4. arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități.