Dictionar

fruct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fructus)

1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod.
2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu.
3. (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc.
4. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție.
 

FRUCTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. fructus „fruct”)

1. „fructe, roade”.
 

FRUCTI-, FRUCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. fructi-, fructo, cf. lat. fructus)

1. „fruct”.
 

fructicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fructicolus
2. FR fructicole; sur les fruits
3. EN fructicole; fructicolous
4. DE fruchtbewohnend; an Früchten
5. RU нa плодaх; нa фруктaх
6. HU szaporítószerven, termésen élő
 

fructicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fructicole)

1. (despre paraziți) care trăiește pe sau în fructe.
 

fructidor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fructidor)

1. a douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august - 16 septembrie).
 

fructieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fruitière)

1. vas în care se servesc fructele la masă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

acantocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthocarpe)

1. (despre plante) cu fructul acoperit de țepi.
 

acarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarpe)

1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.