Dictionar

alocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allocarpe)

1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.
2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.
 

apiculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apiculé)

1. (despre frunze, fructe) terminat cu vârf scurt și ascuțit.
 

apiren, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apyrène, lat. apyrenus)

1. (despre fructe) fără sâmbure.
 

autocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocarpe)

1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.
 

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

biacuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biacuminé)

1. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri.