Dictionar

Alocarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allocarpe)

1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.

2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.


Apiculat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apiculé)

1. (despre frunze, fructe) terminat cu vârf scurt şi ascuţit.


Apiren, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apyrène, lat. apyrenus)

1. (despre fructe) fără sâmbure.


Autocarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocarpe)

1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.


Balistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.

2. curbă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.

3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.

4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.


Biacuminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biacuminé)

1. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri.