Dictionar

Adelfocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adelphocarpie)

1. formare a fructului în urma adelfogamiei.


Alocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocarpie)

1. formare a fructului prin polenizare încrucişată.


Autocarpie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autocarpie)

1. (bot.) însuşire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare.

2. (bot.) autogamie urmată de formarea fructului.


Centrosperme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrospermes)

1. grup mare de plante cu ovar superior, cu seminţele localizate pe o formaţie din centrul fructului.


Cleistocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléistocarpie)

1. formare a fructului la florile cleistogame.


Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.