Dictionar

Rezultate secundare (Frumosului;):

Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Estet, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. esthète)

1. adept al estetismului; estetist.

2. persoană care apreciază frumusețea în artă și natură.

3. (și depr.) persoană care profesează cultul frumosului, care iubește frumosul.


Estetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)

1. s. f. știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei.

2. s. n. art. ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică.

3. s.n. categoria frumosului.

4. adj. care aparține esteticii, privitor la estetică; care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii; frumos.


Fantastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.

2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.

3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.

4. (și adv.) extraordinar.

5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.


Kalokagathia

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. kalokagathia)

1. (fil.) idealul educativ, de om dezvoltat armonios.

2. armonizare a frumosului și binelui în idealul perfecțiunii.

3. teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale și ale cunoașterii, pot avea și valoare estetică.


Pancalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pancalisme)

1. doctrină care subordonează întreaga realitate categoriei frumosului; doctrină filozofică care consideră toate valorile depind de frumos.