Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)
1. situat în faţă; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alloplecticus)
1. (despre frunze) care înconjură un organ vegetal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplexicaule)
1. (despre frunze) care îmbrăţişează tulpina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cécidie)
1. excrescenţă pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzată de paraziţi; gală2.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. contortus)
1. care se află în poziție deviată față de cea naturală; învârtit, răsucit, sucit.
2. (despre frunze) care se acoperă parţial una pe alta.