Dictionar

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

acantofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu țepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.
 

acicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
 

alfa 2

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. alfa)

1. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc.
2. hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante.
 

ampulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.
 

anetol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anethol)

1. component principal al uleiului eteric din frunzele de piper și din rădăcinile unor plante.