Dictionar

Rezultate principale (Frunză):

Frunză

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT folium; folia

2. FR feuille

3. EN leaf

4. DE Blatt

5. RU лист; листья

6. HU levél


Rezultate secundare (Frunză):

Frunzărel

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (frunzar + -el)

1. frunzar mic.

2. (înv.) vârf de rămurică, de creangă frunzoasă.


Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Acuminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.

2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Adeziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.

2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.

3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).


Axilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axile, lat. axilla)

1. subsuoară.

2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura.


Bipenat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.

2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.

3. (entomologie) care are două aripi; dipter.