Rezultate secundare (Frunții.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frontal)
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métoposcopie)
1. pretinsă artă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunţii, sau ale trăsăturilor feţei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. recul)
1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte.
2. mișcare îndărăt, retragere.
3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc.
4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhinencéphale)
1. s. n. porţiune mediană a creierului, cu formaţiile anatomice olfactive.
2. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunţii; rinocefal.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. rhinocéphale)
1. (med.) făt teratologic al cărui aparat nazal este reprezentat de o proboscidă, introdusă în partea de jos a frunții; rinencefal.