Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. freiner)
1. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
2. (fig.) a ţine în loc, a încetini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. frein)
1. dispozitiv adaptat la un vehicul pentru a-i micşora sau opri viteza.
2. (fig.) ceea ce opreşte, încetineşte o acţiune, un proces etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)
1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + frâna)
1. a scoate din frâne, a elibera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. infrenare)
1. tr. a pune frână (unui cal).
2. (fiz.) a stăvila; a domoli.
3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. servofrein)
1. mecanism având rolul de a amplifica forţa de frânare a unui sistem tehnic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)
1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autofreinage)
1. împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafeţele care vin în contact; (rar) autofrânat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)
1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.
2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bremse)
1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină.
2. (mar.) capăt de parâmă, de lanţ, care serveşte la asigurarea unei parâme, a unui lanţ ori a unei ancore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décompresseur)
1. aparat pentru decompresiune.
2. supapă a unui motor cu ardere internă care facilitează pornirea sau frânarea acestuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démarrage)
1. acțiunea de a demara și rezultatul ei; demarare.
2. începutul unei mișcări; plecarea unui mijloc de transport; punere în mișcare a unui vehicul, motor etc.