Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autofreinage)
1. împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafeţele care vin în contact; (rar) autofrânat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)
1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)
1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.
2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bremse)
1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină.
2. (mar.) capăt de parâmă, de lanţ, care serveşte la asigurarea unei parâme, a unui lanţ ori a unei ancore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décompresseur)
1. aparat pentru decompresiune.
2. supapă a unui motor cu ardere internă care facilitează pornirea sau frânarea acestuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démarrage)
1. acțiunea de a demara și rezultatul ei; demarare.
2. începutul unei mișcări; plecarea unui mijloc de transport; punere în mișcare a unui vehicul, motor etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dévergondage)
1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăţ.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.