Rezultate secundare (Frământare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)
1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convulsion, lat. convulsio)
1. contracţie involuntară, bruscă şi repetată a muşchilor; spasm.
2. (fig.) frământare, zvârcolire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drame, lat., gr. drama)
1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul.
2. ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă.
3. arta dramatică.
4. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire.
5. frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecinţe tragice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effervescence)
1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacţii chimice.
2. (fig.) agitaţie, frământare, fierbere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fariongraphe)
1. aparat pentru înregistrarea rezistenţei la frământare a unui aluat şi a capacităţii de hidratare a făinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gramola)
1. dispozitiv pentru frământarea şi omogenizarea mecanizată a aluatului.