Dictionar

Rezultate secundare (Frământare):

Confuzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.

2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.

3. încurcătură; lipsă de orientare.

4. frământare sau dezordine politică.

5. jenă, din rușine sau din smerenie.

6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.

7. (înv.) confuziune.


Convulsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convulsion, lat. convulsio)

1. contracţie involuntară, bruscă şi repetată a muşchilor; spasm.

2. (fig.) frământare, zvârcolire.


Dramă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drame, lat., gr. drama)

1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul.

2. ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă.

3. arta dramatică.

4. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire.

5. frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecinţe tragice.


Efervescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effervescence)

1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacţii chimice.

2. (fig.) agitaţie, frământare, fierbere.


Farinograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fariongraphe)

1. aparat pentru înregistrarea rezistenţei la frământare a unui aluat şi a capacităţii de hidratare a făinii.


Gramolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gramola)

1. dispozitiv pentru frământarea şi omogenizarea mecanizată a aluatului.