Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fugitif, lat. fugitivus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)
1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. baraquement, it. baraccamento)
1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( bovar[ism] + -ic)
1. propriu bovarismului; care se caracterizează prin bovarism.
2. care fuge de realitate pentru a se refugia în vise.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)
1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)
1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.