Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + expoziţie)
1. (muz.) secţiune facultativă a fugii, după expoziţie (3), repetare a subiectului în tonalitatea principală, de către toate vocile, dar în altă ordine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)
1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.
2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.
6. concert de estradă cu conţinut variat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interludio, fr. interlude)
1. episod sau mică piesă muzicală între două secțiuni ale unei lucrări vocale mai ample.
2. parte a fugii între două expoziții succesive ale subiectului.
3. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părți ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu.
4. (fig.) timp intermediar, pauză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nuraghi)
1. pl. denumire dată monumentelor sarde din epoca bronzului, în formă de turn tronconic cu pereţi groşi de piatră, servind ca refugii sau fortăreţe.