Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fugări)
1. I. urmărit de cineva în fugă; pus pe fugă; alergat, alungat, gonit.
2. II. punere pe fugă a cuiva; fugărire.
3. urmărire a cuiva fugind în urma lui; fugărire.
4. fugă unul după altul; fugărire.