Dictionar

Rezultate secundare (Fumul.):

Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Aspirator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)

1. adj. care aspiră (I, 1, 2).

2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.


Benzopirină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzopirine)

1. substanţă gudronată, în fumul de ţigară.


Carton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carton)

1. hârtie groasă şi puţin flexibilă.

2. tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei.

3. schiţă, studiu pregătitor la un tablou.

4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul.


Fuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fumer)

1. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun.


Fumivor, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fumivore)

1. adj. care absoarbe fumul.

2. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătăţirea arderii.