Dictionar

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
 

cadastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară.
2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează.
3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare.
 

intabula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. intabulieren)

1. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară (funciară).
 

latifundiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. latifundium)

1. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari.
2. mare proprietate funciară privată.
 

notare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. nota)

1. acțiunea de a nota; indicare prin litere, cifre sau alte semne.
2. mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea.