Rezultate secundare (Funcţia,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)
1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.
2. sporange cu zoospori ciliaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)
1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acorticisme)
1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apracto-agnosie)
1. (med.) apraxie asociată cu agnozie; pierderea capacității de a folosi obiectele uzuale (apraxie), asociată cu incapacitatea de a le recunoaște natura sau funcția (agnozie).