Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antisymétrique)
1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică faţă de un centru de simetrie, capătă proprietăţi opuse celor iniţiale.
3. (mat.; despre funcţii) care îşi schimbă semnul prin permutarea variabilelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bijectif)
1. (mat.; despre funcţii) în acelaşi timp surjectivă şi injectivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. injectif)
1. (mat.; despre funcţii) în care un element al celei de-a doua mulţimi are în plus un antecedent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthogonal)
1. care formează unghiuri drepte.
2. proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție.
3. (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. par)
1. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu2.
2. (despre funcţii) care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pseudo- + armonic)
1. (mat.; despre funcţii) care are calitatea de a fi egală cu produsul unei funcţii armonice.