Dictionar

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

actinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor.
 

alienație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență.
 

anabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anabiose)

1. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză.
 

aneurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aneurie)

1. slăbire a funcțiilor nervoase; aneuroză.
 

cardiopatologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiopathologie)

1. (med.) studiul structurii, funcțiilor și tulburărilor inimii; cardiologie.