OK
X
funcționa
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonctionner)
1.
a-și
exercita
funcția,
rolul;
a
fi
în
stare
de
activitate.
funcțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fontionnel)
1.
adj.
util,
practic.
2.
care
îndeplinește
condițiile
pentru
a
fi
folosit.
3.
referitor
la
funcțiile
organice
sau
psihice.
4.
maladie
~ă
=
boală
care
afectează
funcționarea
unui
organ.
5.
referitor
la
o
funcție
matematică
sau
chimică.
6.
(mat.)
analiză
~ă
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
diferitele
clase
de
funcții.
7.
cuvânt
~
=
cuvânt
care
indică
o
relație
gramaticală
(prepoziție,
conjuncție
etc.).
8.
lingvistică
~ă
=
studiu
al
elementelor
lingvistice
din
punctul
de
vedere
al
funcției
lor
în
structura
unei
limbi.
9.
s.
f.
(mat.)
funcție
definită
de
o
mulțime
de
funcții
având
valori
reale.
funcționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonctionnalisme)
1.
curent
de
gândire
care
studiază
faptele
sociale
și
de
cultură
în
totalitatea
lor
și
în
interrelațiile
acestora,
urmărindu-se
aspectele
funcționale
în
întreaga
lor
complexitate.
2.
direcție
de
cercetare
în
științele
exacte,
ca
și
în
cele
umaniste,
care
consideră
obiectul
lor
de
studiu
în
calitatea
lui
de
sistem,
ale
cărui
elemente
alcătuitoare
se
condiționează
reciproc.
3.
(lingv.)
teorie
care
acordă
funcțiilor
o
importanță
deosebită
pentru
descrierea
limbilor.
4.
direcție
în
arhitectura
contemporană
care
cere
ca
forma
unui
material
de
construcție
să
fie
determinat
de
destinația
acestuia.
funcționalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. fonctionnaliste)
1.
I.
care
se
referă
la
funcționalism,
în
științe
umaniste,
arhitectură
sau
lingvistică.
2.
care
aderă
la
funcționalism.
3.
II.
adept
al
funcționalismului.
funcționalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonctionnalité)
1.
însușirea
de
a
fi
funcțional.
funcționar, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonctionnaire)
1.
cel
care
deține
o
funcție
administrativă
într-o
întreprindere
sau
instituție.
funcționarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. functionnarisme)
1.
tendință
birocratică
de
a
considera
problemele
din
punct
de
vedere
individual
și
nu
general.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
acantestezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acanthesthésie)
1.
tulburare
a
sensibilității
tactile
constând
în
senzația
de
furnicare,
de
înțepături.
2.
senzație
de
înțepături,
fără
să
existe
vreun
stimul
funcțional.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
afaziologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aphasiologie)
1.
studiul
științific
al
afaziei
(pierderea
vorbirii
din
cauza
unei
tulburări
funcționale).
alimenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
hrăni,
a
(se)
nutri
(cu
alimente).
2.
tr.
a
aproviziona
cu
ceva
necesar
traiului.
3.
a
furniza
cele
necesare
pentru
funcționarea
unui
motor,
a
unei
mașini
etc.