Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphasiologie)
1. studiul ştiinţific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angine, lat. angina)
1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénopie)
1. scădere a capacităţii funcţionale a ochiului din cauza muşchilor oculari, a obosirii nervului optic sau datorită unor deficienţe ale retinei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bi- + funcţional)
1. care îndeplinește două funcții diferite.
2. (chimie) se spune despre un compus care are două grupe funcționale identice sau diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biomorphose)
1. totalitatea modificărilor structurale şi funcţionale suferite de organisme din momentul concepţiei până la moarte.
2. acţiunea morfogenetică a organismelor vii asupra altor organisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césure, lat. caesura)
1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.
2. mică pauză între două propoziţii sau fraze ori între două secţiuni ale unei lucrări muzicale.
3. (tehn.) diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.