Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aneurose)
1. (med.) slăbire a funcțiunilor nervoase; aneurie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + staţie)
2. autospecială pe care sunt montate aparatură şi mijloace destinate unei anumite funcţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exercice, lat. exercitium)
1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. homologue)
1. adj. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă.
2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional.
3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage.
4. s. m. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH2-.
5. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prévarication, lat. praevaricatio)
1. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcţionar în exerciţiul funcţiunii.
2. trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. robe)
1. haină lungă (neagră), cu mâneci largi, purtată de magistraţi şi avocaţi în exerciţiul funcţiunii, precum şi de profesorii universitari (la anumite solemnităţi).
2. părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularităţile lui de culoare.