OK
X
achinetosporange
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. akinétosporange)
1.
sporange
având
funcția
de
organ
de
rezistență
și
de
înmulțire.
2.
sporange
cu
zoospori
ciliați.
acidocetonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acido-cétone)
1.
corp
care
posedă
deopotrivă
funcția
de
acid
și
de
cetonă.
acorticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acorticisme)
1.
(med.)
mulțime
de
tulburări
cauzate
de
disfuncția
(încetarea
secreției)
glandelor
corticosuprarenale.
afix
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)
1.
nume
generic
pentru
prefixe,
sufixe
și
infixe,
care
se
adaugă
rădăcinii
cuvintelor
pentru
a
le
modifica
sensul,
funcția,
rolul;
orice
instrument
gramatical
având
un
asemenea
rol.
2.
(mat.)
punct,
număr
complex
într-un
sistem
de
coordonate
rectangulare.
amilază
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amylase)
1.
(biochimie)
enzimă
care
provoacă
hidroliza
amidonului
și
a
glucidelor;
diastază.
2.
~
salivară
=
enzimă
găsită
în
salivă
care
descompune
amidonul
în
maltoză
și
dextrină;
ptialină.
3.
~
pancreatică
=
enzimă
digestivă
secretată
de
glandele
pancreatice,
activă
în
sucul
pancreatic,
cu
funcția
principală
de
a
ajuta
la
digerarea
carbohidraților
din
alimentele
ingerate.
apractoagnozie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apracto-agnosie)
1.
(med.)
apraxie
asociată
cu
agnozie;
pierderea
capacității
de
a
folosi
obiectele
uzuale
(apraxie),
asociată
cu
incapacitatea
de
a
le
recunoaște
natura
sau
funcția
(agnozie).