Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alguazil, sp. alguacil)
1. (în trecut, în Spania) agent de poliţie care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroposomatologie)
1. disciplină care studiază structura şi funcţiile organice ale corpului uman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (a/mper/ + v/olt/ + o/h/metru)
1. aparat care îndeplineşte funcţiile voltampermetrului, putând funcţiona şi ca ohmetru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. cerebrophysiology)
1. (med.) ramura fiziologiei care se ocupă de funcțiile și activitățile creierului și ale sistemului nervos; fiziologie a creierului.